Omul suprasensibil in conceptia antroposofica

„Existenţa premergătoare celei terestre ca element veşnic al sufletului omenesc nu spune nimic civilizaţiei actuale, care recunoaşte numai pe jumătate veşnicia, vorbind de nemurire. În limbile mai vechi exista şi cealaltă latură, nenaşterea, adică ideea că am existat şi înainte de începutul vieţii noastre terestre. Doar la un loc aceste două laturi ‒ nenaşterea şi nemurirea ‒ alcătuiesc veşnicia. Iar faptul că nazuinţa omului către nemurire ramâne doar la nivelul unei credinţe incerte este o consecinţă a renunţării sale la recunoaşterea inexistenţei naşterii, caci omul nu poate avea o imagine clară a veşniciei dacă nu cunoaşte ambele ei părţi, care alcatuiesc un singur tot, nenaşterea şi nemurirea fiinţei sale. De aceea omul tinde spre o înţelegere adevarată a ceea ce este el, spre o adevarată autocunoaştere.”

Rudolf Steiner