Evolutia umanitatii si implicit a omului este lunga tranzitie intre momentul caderii in pacat a lui Adam si a Evei si momentul final al Mantuirii omului prin christificarea sufletului. Sufletul primilor oameni era nerecunoscator iar pacatul a fost echivalent cu actiunea unui animal dresat care incalca o interdictie fara sa fie constient de consecinte. Prin aceasta incalcare omul incepe lunga experienta a formarii unei constiente din ce in ce mai legata de existenta in lumea fizica materiala ajungand la pericolul indepartarii treptate de constienta propriei sale spiritualitati.Textele cuprinse in volumul de fata ne arata ca antidotul acestei degradari foarte amenintatoare ne-a fost daruit de Divinitate prin unirea lui Dumnezeu-Fiul cu un trup omenesc si ca jertfa oferita de acesta prin crucificarea de pe muntele Golgota a deschis sufletelor omenesti calea mantuirii.