Cunoasterea vie a naturii

Implicațiile viziunii asupra lumii care rezultă din Antroposofie – opera de o viață a lui Rudolf Steiner – sunt atât primordiale, cât și cuprinzătoare. Mai nuanțată decât orice altă abordare câtuși de puțin comparabilă, lucrarea sa nu numai că sugerează necesitatea unei modificări fundamentale a tendinței noastre adânc înrădăcinate de a accepta pasiv înțelepciunea convenționalismului împietrit, dar oferă – oricui are voința de a face acest lucru – și cadrul concret pentru a se trezi la realitate într-un mod cu totul nou. Pe scurt, așadar, această lucrare și implicațiile sale sunt atât radicale, cât și, posibil, foarte puternice. Dacă acest lucru nu ar fi adevărat, antroposofia nu ar avea niciun impact real și niciun dușman veritabil. Cu toate acestea, nu a fost așa. În ajunul Anului Nou 1922/23, (primul) Goetheanum – o minune arhitecturală și „Casa Cuvântului”, menită să devină o întruchipare fizică și artistică pe deplin realizată a antroposofiei pe Pământ – a fost distrus în mod deliberat de un incendiu. Aceasta a fost o lovitură insondabil de grea pentru Steiner și pentru întreaga mișcare antroposofică. Cu toate acestea, ulterior, el a fost ferm convins că nicio conferință și niciun eveniment programat să aibă loc la Goetheanum-ul distrus nu trebuia să fie anulate sau amânate. El însuși a mers înainte, cu o hotărâre și mai puternică – ba chiar înflăcărată. Seria prelegerilor din cartea de față a început la 5 ianuarie 1923, ca o mărturie vie a acestei hotărâri. La fel de relevant astăzi ca și în 1923 – ba poate chiar mai mult –, volumul este o articulare excepțional de arzătoare și de sinceră a ceea ce ar putea fi considerat mesajul central și îndemnul lui Steiner pentru omenirea modernă – altfel spus: „De dragul viitorului, treziți-vă!