Viitorul Pamantului

Rudolf Steiner a descris cum trăia Francisc de Assisi „simțind împreună cu devenirea naturii de pe Pământ”, și a spus într-o conferință din 6 iunie 1912 de la Oslo: „Ceea ce este la el atât de grandios și se configurează cu atâta putere, este confluența cu spiritul naturii. Numai că nu este ceva dintr-un spirit panteist, care are întotdeauna un sentiment subtil de afectare; nu este așa că el se află cu capul în nori, cufundat într-un spirit general al naturii, ci este vorba despre sentimentele sale concrete, copilărești, ca față de niște frați și surori, care străbat sufletul atunci când se află față în față cu entitățile naturii.” Monografia lui Peter Selg trasează în mijlocul unei situații de criză mondială, epocală, în privință ecologică și medicală, socială și economică, o linie spirituală care duce de la franciscani și Comunitatea rosicrucienilor, la Mișcarea antroposofică din secolul XX. El schițează direcția de lucru a unei forțe a creștinismului esoteric, orientată terapeutic, care este îndatorată conceptului creației de „altruism cunoscător” și care înseamnă un contraproiect decisiv față de exploatarea materialistă excesivă a Pământului și distrugerea acestuia. Cu aceasta, el exprimă totodată punctul de greutate central al activității Școlii Superioare Libere pentru Știință Spirituală: ocrotirea și favorizarea vieții pe Pământ.

„Pandemia necesită stabilirea de noi sensuri și valori sociale pentru a depăși dificultățile prezentului. Dintre acestea face parte o transformare radicală a raportului nostru cu lumea înconjurătoare: stilul nostru de viață, defrișarea pădurilor, raportul nostru cu lumea animală distrug sfera de viață a Pământului.”

Matthias Girke / Georg Soldner, Secțiunea Medicală de la Goetheanum