Sa duc lumina a Spiritului în cosmica noapte de iarna

Calea sufletului omenesc de la Sărbătoarea lui Michael până la Crăciun

„Tot ceea ce a trecut este umplut cu căldura amintirii. Tot ceea ce a trecut este ceva împlinit, așa cum este și vara chiar și atunci când ea este în prezent; de aceea, ea poartă mai mult trecut în sine decât orice alt prezent. Dar toamna este mereu ceea ce constituie prezentul, pentru că ea este prezent al spiritului, prezență spirituală. Ea poartă în sine mereu decizia și hotărârea. Iar acestea nu sunt nici trecut, nici viitor, ci ceva care se poate manifesta doar în prezent. Dimpotrivă, iarna este speranță – că o să vină, atâta timp cât nu este încă aici, și că o să treacă, după ce a venit. Ea poartă în sine viitorul, la fel cum conține în sine Crăciunul. Ea, iarna, este mereu un germen și o devenire. Iar sufletul se trăiește pe sine acum ca punct de intersecție al acestor cercuri temporale. Prin el trece vara, devenind trecut, trăiește toamna ca prezent și iarna ca viitor.” Karl König