Romania, Marile Puteri si problema Basarabiei

Problema Basarabiei s-a dezvoltat totdeauna într-un cadru european; atunci când forțele occidentale au fost puternice, ca în 1856 sau 1918, dreptatea a învins, în timp ce în 1878, 1940, 1944 și în perioada următoare, șansele au fost de partea Rusiei. Crearea statului național unitar, în anul 1918, prin Unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România, a deschis acesteia largi posibilități pentru a se manifesta în viața internațională ca un stat suveran și independent, preocupat de dorința menținerii păcii și a unui climat de destindere și cooperare interstatală. Ruperea din trupul țării a Basarabiei și a Nordului Bucovinei, urmată, la scurt timp, de cea a Nord-Vestului Transilvaniei și a Cadrilaterului, s-a produs prin acțiunea marilor puteri totalitare, care au sfărâmat astfel opera înfăptuită de națiunea română la 1918. Pierderea ținuturilor de Est a stat la baza intrării României în războiul împotriva Uniunii Sovietice, în vara anului 1941. Ion Constantin