Medicina dentara si Antroposofia

Lucrarea Dr. Olivier Coutris - un pionier, am putea spune, pe acest tărâm - poate fi citită fără dificultate de orice persoană care doreşte să-şi lărgească cunoştinţele în materie, de specialişti, dar şi de pacienţi. Ea expune într-un mod clar şi riguros fundamentele filozofice ale metodei antroposofice, prezintă remediile şi prepararea lor, creând astfel cititorului o bază solidă pentru înţelegerea capitolelor următoare.A doua parte a lucrării arată cum aspectul terapeutic, ca şi prevenţia dentară, pot să meargă pe căi noi plecând de la această cunoaştere aprofundată a fiinţei umane. Analizează aspectul formării dentiţiei şi importanţa pedagogiei în dezvoltarea copilului, rolul acesteia în prevenţie, la grădiniţă, la şcoală, acasă, prin alimentaţia şi educaţia transmisă de părinţi, dar şi prin activităţile artistice şi lucrul manual. Abordează aici toate aspectele esenţiale legate de prevenţie, temele mult discutate legate de adaosul de fluor, calciu şi alte minerale necesare unei creşteri sănătoase a danturii , precum şi relaţia practician-pacient. Din punctul său de vedere , Meseria de dentist constituie înainte de toate o legătură între două individualităţi, pacient şi practician. Încrederea primului implică responsabilitatea celui de-al doilea. Pacientul este înainte de toate „un om care participă cu toată conştienţa de care este capabil la boala sa. Medicul este acolo să-l ajute să-şi înţeleagă boala şi nu doar s-o suprime din exterior, oricât de supărătoare şi preocupantă ar fi ea. Această participare conştientă a pacientului este o condiţie sine qua non pentru vindecare.”Prezintă apoi succint toate tipurile de afecţiuni bucale şi modul de tratament , expunere care poate fi de folos oricărui cititor – posibil pacient - şi nu doar specialiştilor.Încercând să fie precisă şi folosită imediat, această lucrare „îşi va atinge scopul dacă cititorul nu se rezumă la o simplă lectură, ci se simte invitat şi la o cercetare personală”. Autorul oferă o contrapartidă spirituală practicii dentare care se orientează din ce în ce mai mult spre tehnologie. Astăzi dentistul (şi, din nefericire, nu numai...) este ameninţat să devină un tehnician dentar care uită persoana pe care o tratează.Afirmaţia sa de final este lămuritoare: „Aşa cum rasa de călugăr nu te face călugăr, nici materialul şi tehnologia nu fac dentistul. Mi se pare inutil să insistăm asupra faptului că primul act terapeutic este prezenţa umană şi că restul nu este decât un utilaj temporal şi perisabil.”