Istoria Romanilor vol. VI

Cu cel de al șaselea volum al tratatului academic de Istoria Românilor (I711-I821) se continuă prezentarea sintetică a evoluţiei societăţii umane din arealul Dunării de Jos şi intracarpatic, evoluţie intrată acum în perioada ei modernă. Secolul al XVIII-lea înfăţişat în cuprinsul volumului este unul de turnură în dezvoltarea societătii omeneşti în general, consecinţă a gestaţiei din secolul anterior, acum pregătindu-se, totodată, desfăşurările din secolul următor, al naţionalităţilor, când naţiunea română modernă apare constituită şi se afirmă în revoluţiile sociale şi naţionale de la 1821 şi 1848-49, 1859, în importantul act care marchează însuşi începutul constituirii statului naţional român modern.Limitele cronologice ale volumului sunt date de momentul instaurării unor noi regimuri politice în Ţările Române — cel habsburgic, respectiv cel fanariot — şi de revoluţia de la 1821, care, o prefaţează pe cea de la mijlocul secolului al XlX-lea. De altfel, chiar şi în planul istoriografiei universale, a celei europene îndeosebi, limitele secolului al XVIII-lea, în înţelesul evoluţiilor istorice, le depăşesc pe cele ale cronologiei absolute. Denumit și „marele secol" (Michelet), secolul al XVIII-lea, aflat sub semnul Reformismului şi al Revoluţiei democratice, se prelungeşte în timp după anul 1800 în spaţiul românesc el se va încheia odată cu momentul declanşării revoluţiei lui Tudor Vladimirescu (1821).