Istoria romanilor (III. Ctitorii)

Republicarea monumentalei sinteze asupra istoriei românilor a marelui savant și patriot Nicolae Iorga, la jumătate de secol de la prima sa editare, este menită să înlesnească specialiștilor și publicului larg, dornic să deslușească tainele trecutului, cunoașterea și aprofundarea unei lucrări fundamentale a istoriografiei naționale, din ce în ce mai greu de procurat odată cu scurgerea anilor. Din uriașa producție științifică dedicată istoriei românești, lucrarea în discuție este cea mai întinsă, reprezentând totodată ultima sinteză elaborată de eminentul polihistor care înfățișează devenirea poporului român din cele mai vechi timpuri, până spre sfârșitul perioadei interbelice, motiv suplimentar pentru a suscita o atenție particulară.Cel de-al treilea volum al marii sinteze iorghiste are în vedere un larg diapazon cronologic, extins din jurul anului 1000 până în primii ani ai secolului al XV-lea, deci însumând circa patru secole. Perioada tratată reprezintă numai o secvență a evului mediu, care conform periodizării generalizate în epocă, acceptată și de N. Iorga, începe odată cu prăbușirea Imperiului roman de Apus și sfârșește cu amurgul celeilalte formațiuni politice de același rang, Imperiul bizantin.