Fizica

Corpus-ul textelor aristotelice dă seama, pentru orice cultură modernă, de istoria mobilă a tradiţiei peripatetice: lucrărilor strict autentice ale lui Aristotel li se adaugă altele din peripatetismul grec, arab şi latin. Astfel, Aristotel este o sursă greacă a filosofiei, dar şi un mobil recurent al filosofiei universale, modificat de trecerea prin istoria ei. De aceea, traducerea şi comentarea lui au reuşit, de mai multe ori în ultimele două milenii, să determine naşterea unor mari culturi filosofice. A-l traduce unitar şi complet este o şansă a limbii române de a deveni o limbă a filosofiei. Natura lui Aristotel are la bază o idee simplă, care priveşte faptul de a fi în altul. Pentru că toate lucrurile acestei lumi sunt în mișcare, în loc, în timp, dar și în imobila lor posibilitate de a fi natură, ele devin obiectul științei născute în această carte. Prima fizică a culturii noastre este o poveste despre succesivele învelișuri care alcătuiesc natura. Lucrurile stau aici într-un univers finit și plin, grație naturii care le conține; dar istoriei acestei cărți îi urmează comentariile antice şi medievale, în care s-a născut şi fizica modernă, grație culturii care a transmis cartea lui Aristotel.