Constantin Erbiceanu

Constantin Erbiceanu (1838-1913), fiu de preot din Erbiceni (jud. Iași), cu studii la Iași și Atena, s-a impus ca redactor la periodicele „Revista Teologică” (Iași) și „Biserica Ortodoxă Română” (București) și ca profesor la Seminarul Teologic din Iași, apoi, din 1886/1887, la cel din Capitală și la Facultatea de Teologie a Universității din București, al cărei decan a fost (1896-1900). Membru al Academiei Române, Secțiunea istorică (corespondent, din 1890 și titular, din 1899), for care l-a ales ca vicepreședinte (1904-1907). „Interpretările sale novatoare asupra unei perioade dificile din trecutul românilor, epoca fanariotă, sunt anterioare celor introduse în spațiul public de... A.D. Xenopol sau N. Iorga”. (Leonidas Rados).