Eseul, prima dintre lucrările cele mai importante publicate de Berkeley, este tipărit pentru prima oară la Dublin în 1709 şi pune bazele concepţiei sale care neagă existenţa materiei, consideră lucrurile exterioare drept „colecţii de idei“ şi pretinde că Dumnezeu este autorul ideilor sau al senzaţiilor din mintea noastră, concepţie care va fi pe larg dezvoltată în Tratat despre principiile cunoaşterii umane (1710) şi reluată, sub o formă mai atractivă şi mai detaliată, în Trei dialoguri între Hylas şi Philonous (1713).